Ecouri de eleganță și energie: O revenire la Nisa și la Hotelul Negresco

Relația romantică cu soția mea a început la Nisa, în Franța, în Noiembrie 2012. Fuseserăm colegi timp de aproximativ doi ani, iar ea vizita adesea sediul central al companiei noastre. În cele din urmă, am părăsit acea firmă pentru un competitor și am început să călătoresc în Europa pentru a lansa un produs nou. Având călătorii de afaceri planificate la Oxford, Saltaire, Anvers și Milano, am întrebat-o pe fosta mea colegă dacă nu ar vrea să ne întâlnim undeva în Europa.

Deoarece călătoria mea se încheia în Italia, am decis să ne întâlnim la Milano și să luăm trenul împreună spre Nisa. Trenul a avut o oprire de 20 de minute în Genova, unde o doamnă care avea să devină nașa noastră ne-a întâmpinat pe peron. Era acolo ca să mă evalueze și să decidă dacă viitoarea mea soție putea să-și continue drumul spre Nisa cu mine sau dacă ar fi fost mai bine să-și ia bagajul, să coboare din tren și să fugă cât mai departe! Din fericire, viitoarea noastră nașă mi-a dat „undă verde”, așa că ne-am continuat călătoria spre Franța pentru weekend. Deoarece eu călătoream oficial în interes de serviciu – fiind în drum spre India dinspre Italia –, compania a suportat cheltuielile de cazare și am stat la superbul Hotel Palais de la Méditerranée. Ne-am simțit minunat, iar restul este istorie.

În a doua zi a recentului nostru road-trip, am plecat din Canet-en-Roussillon și ne-am îndreptat spre Nisa. Inițial, mi-am dorit să stăm la același hotel frumos, de care ne bucuraserăm în 2012, dar era închis pentru renovare. În schimb, am decis să rezerv un hotel pe care îl văzusem în timpul acelei prime călătorii. Îmi aminteam și acum cum îl priveam iluminat, în timpul unei plimbări romantice de seară pe Promenade des Anglais, și cum mi-am spus atunci că într-o zi vom sta acolo: faimosul Hotel Negresco. Pe atunci, în 2012, nici măcar nu știam că fusese viziunea unui român și că purta numele acestuia. Am văzut această oprire ca pe o oportunitate perfectă de a sărbători primul nostru weekend romantic împreună, așa că am rezervat o cameră cu vedere la mare și balcon la etajul cinci – etajul Napoleon.

În Martie, când am scris pe blog despre Hotelul Negresco, menționam că Primul Război Mondial a izbucnit în 1914, la doar un her de la deschiderea hotelului în 1913. Negresco a fost în cele din urmă rechiziționat și transformat în spital militar. Mulți oameni au murit între aceste ziduri în acea perioadă, iar gândul meu este că probabil și acum există spirite care colindă holurile. Aceste spirite aduc, cel mai probabil, o energie schimbătoare în hotel în fiecare zi, și s-a simțit ca și cum hotelul era plin de o energie negativă în ziua în care am sosit.

Am tras lângă bordură în fața Hotelului Negresco în modesta noastră Toyota C-HR, parcând chiar lângă Porsche-uri, Bentley-uri și Rolls-Royce-uri. Când i-am spus valetului că urmează să ne cazăm, a rămas serios, dar cu siguranță râdea în sine și se gândea: „Pe bune?”

Ne-am îndreptat spre recepție pentru check-in. Doamna care ne-a ajutat ne-a însoțit până la cameră, împărtășind cu noi detalii din istoria hotelului pe parcurs. Ne-a poftit înăuntru și s-a asigurat că suntem pe deplin mulțumiți de cazare. Să stai la Negresco este cu adevărat ca și cum ai petrece noaptea într-o galerie de artă; este plin de atâtea picturi și sculpturi frumoase, iar toate sunt originale.

Era o zi absolut superbă și abia așteptam să mă plimb prin Nisa alături de soția mea, să ne bucurăm de o masă minunată și de un vin bun, sărbătorind prima noastră vizită în acest oraș frumos, cu vreo 14 ani în urmă.

După ce i-am spus recepționerei că suntem mulțumiți de cameră, ne-a transmis că portarul va urca în curând cu bagajele noastre. Eu am rămas în cameră să le aștept, în timp ce soția mea – extrem de entuziasmată să se afle în cel mai iconic hotel din Nisa, clădit pe viziunea unui compatriot român – a plecat să exploreze locul.În timp ce eu primeam bagajele, la doar 15 minute după ce ea ieșise pe ușă, s-a întâmplat tragedia. Soția mea a suferit o căzătură urâtă. Am sunat imediat la recepție și i-am rugat să cheme de urgență un medic în cameră. La sosire, doctorul a evaluat-o și i-a scris câteva rețete pentru medicamente. Înainte de a pleca spre farmacie, am sunat la room service pentru a-i comanda ceva de mâncare. Din cauza căzăturii, nu putea mesteca decât alimente moi, așa că i-am comandat o supă de legume și piure de cartofi. Am fost impresionat când tânăra care a preluat comanda m-a întrebat: „Cum se simte soția dumneavoastră? Sper că este în regulă”.

La scurt timp după aceea, am fost sunat de la serviciul de asistență pentru oaspeți (Guest Services). Venind cu o mentalitate specifică Statelor Unite, primul meu gând a fost că vor să semnez o declarație de exonerare de răspundere pentru accidentarea ei. Am fost șocat și ușurat când managerul de la Guest Services mi-a spus: „Dacă putem face ceva pentru dumneavoastră și soția dumneavoastră, vă rugăm să ne anunțați. Suntem aici să vă ajutăm cu tot ce aveți nevoie”. I-am spus că trebuie să găsesc o farmacie deschisă duminica, unde se vorbește limba engleză. Hotelul ne-a oferit un sprijin incredibil, propunându-mi chiar să trimită unul dintre angajați la farmacie în locul meu.

Când m-am întors în cameră cu medicamentele, soția mea terminase deja de mâncat. Mi-a spus cât de incredibile au fost supa de legume și piureul de cartofi. Am gustat și eu din ambele preparate și, Dumnezeule, amândoi am fost de acord că au fost cele mai bune pe care le gustasem vreodată. Desigur că erau – doar eram în Franța, la urma urmei!

Până atunci mi se făcuse deja foame, așa că am comandat mâncare pentru mine, alături de o sticlă de vin roșu excelent, provenit dintr-o regiune viticolă aflată la vreo oră de Nisa. După puțin odihnă, soția mea a vrut să încerce o scurtă plimbare. În ciuda disconfortului pe care îl simțea, am avut parte de o plimbare superbă la apus. Un lucru cu adevărat grozav în Nisa este să privești avioanele cum se poziționează pentru coborârea finală deasupra apei, spre aeroport; a fost o imagine spectaculoasă într-o seară atât de frumoasă.Pe drumul de întoarcere, am observat că, deși este complet iluminat, Negresco pare întunecat noaptea. În opinia mea, este un întuneric care dăinuie din zilele în care a fost spital militar în Primul Război Mondial – o amprentă a durerii, suferinței și pierderii soldaților răniți care și-au dat acolo ultima suflare. Da, este un hotel magnific, plin de istorie și opere de artă uimitoare, dar simt că tragediile din trecutul său, mai bântuie, uneori, oaspeții din prezent. https://www.lenegresco.com/en

Echoes of Elegance and Energy: A Return to Nice and the Hotel Negresco

My wife’s and my romantic relationship started in Nice, France, in November of 2012. We had been colleagues for about two years, and she often visited our company headquarters. Eventually, I left that company for a direct competitor and started traveling to Europe to launch a new product. With business trips planned to Oxford, Saltaire, Antwerp, and Milan, I asked my former colleague if she wanted to meet up somewhere in Europe.

Since my trip ended in Italy, we decided to meet in Milan and take the train together to Nice. The train had a 20-minute stop in Genoa, where a lady who would become my Nașa (godmother) met us on the platform. She was there to evaluate me and determine if it was okay for my future wife to continue on to Nice, or if she should grab her bag, get off the train, and run fast and far away! Fortunately, my future Nașa gave me two thumbs up, and we continued on to France for the weekend. Because I was traveling officially—en route to India from Italy—the company paid for our accommodations, and we stayed at the stunning Hotel Palais de la Méditerranée. We had a fabulous time, and the rest is history.

On day two of our recent road trip, we left Canet-en-Roussillon and headed back to Nice. I had originally wanted to stay at the same beautiful hotel we enjoyed in 2012, but it was closed for renovations. Instead, I decided to book a hotel I had seen during that first trip. I still remember looking at it illuminated during a romantic evening walk along the Promenade des Anglais and telling myself that we would stay there one day: the iconic Hotel Negresco. Back in 2012, I didn’t even know it was the vision of, and named after, a fellow Romanian. I saw this stopover as a perfect opportunity to commemorate our first romantic weekend together, so I booked a Sea View room with a balcony on the fifth floor—the Napoleon floor.

In March, when I posted to my blog about the Hotel Negresco, I wrote about how WWI broke out in 1914, just one year after the hotel opened. The Negresco was eventually requisitioned as a military hospital. There were many deaths within these walls during that time, and I often think that spirits still walk the halls. These spirits likely bring a shifting energy to the hotel every day, and it felt as though the hotel was full of negative energy the day we arrived.

We pulled up curbside at the Negresco in our modest Toyota C-HR, parking right next to Porsches, Bentleys, and Rolls-Royces. When I told the valet we were checking in, he kept a straight face, but he must have been laughing to himself and thinking, “Really?”

We walked up to reception to check in. The lady who assisted us escorted us to our room, sharing the history of the hotel along the way. She walked us inside and made sure we were entirely satisfied with our accommodations. Staying at the Negresco truly is like spending the night in an art gallery; it is filled with so many beautiful paintings and sculptures, and all of them are originals.

It was an absolutely beautiful day, and I was looking forward to walking around Nice with my wife, sharing a wonderful meal and some good wine, and celebrating our first time in this beautiful city some 14 years earlier.

After we told the receptionist we were happy with the room, she let us know the bellman would be up with our luggage shortly. I waited behind while my wife—who was so excited to be at the most iconic hotel in Nice, built on the vision of a Romanian—set out to explore.

While I was receiving our luggage, tragedy struck just 15 minutes after she had left the room. My wife suffered a bad fall. I immediately called the front desk and asked them to summon a doctor. Upon arrival, the doctor evaluated her and wrote a few prescriptions. Before setting off to the pharmacy, I called room service to order her some food. Because of the fall, she could only chew soft food, so I ordered vegetable soup and mashed potatoes. I was touched when the young lady taking the order asked, “How is your wife doing? I hope she’s okay.”

Shortly after, guest services called. Coming from a U.S. mindset, my first thought was that they wanted me to sign a liability release for her injury. I was shocked and relieved when the Guest Services Manager instead said, “If there is anything we can do for you and your wife, please let us know. We are here to assist with whatever you need.” I told them I needed to find an open Sunday pharmacy with an English-speaking pharmacist. The hotel provided incredible assistance, even offering to send one of their own employees to fetch the medicine for me.

When I returned to the room with the medication, my wife had already eaten. She told me how incredible the vegetable soup and mashed potatoes were. I tasted both dishes and, oh my gosh, we both agreed they were the best we had ever tasted. Of course they were—we were in France, after all!

By then, I was famished, so I ordered food for myself alongside a nice bottle of red wine from a wine region about an hour outside of Nice. After a bit of rest, my wife wanted to try going for a stroll. Despite the discomfort she was feeling, we had a beautiful sunset walk. One really cool thing about Nice is watching the planes position themselves for their final approach over the water into the airport; it was a spectacular sight on such a beautiful evening.

As we walked back, I noticed that even when fully illuminated, the Negresco looks dark at night. In my opinion, it is a darkness that lingers from its days as a WWI military hospital—a remnant of the pain, suffering, and loss of the wounded troops who drew their last breaths there. Yes, it is a magnificent hotel filled with history and amazing works of art, but I feel the tragedies of its past still occasionally haunt its guests today.

The next morning, we enjoyed a very good breakfast, took one last stroll around town, and set off for another day of driving toward our next stop. In many ways, this next destination turned out to be even more amazing than Nice and the Hotel Negresco. We stayed in a little-known city in Italy, and it turned out to be quite the religious experience. https://www.lenegresco.com/en

You’ll definitely want to know why.